Trecând peste drum, săptămâna aceasta, la colegii din BRĂILA am constatat că lucrurile sunt ceva mai simple, pentru că au rămas, aproape, fără presă. De pe bloguri am reuşit să mai „recuper” pe câţiva dintre cei care mai au ceva de spus sau...de povestit.
Puţin nostalgici, parcă prefigurând un început de toamnă devreme, bloggerii brăileni au fost mai puţin preocupaţi de „mai marii zilei” şi mai mult de lucruri pentru „inimă şi spirit” încercând, subtil, unii dintre ei, să ne decupleze de la problemele zilnice.
Ionuţ Pavel, pe blogul lui „...cu suflet”, şi-a adus aminte de primele luni de viaţă, povestite de părinţii lui, momente teribile în care a trebuit să dea prima lui bătălie serioasă cu viaţa. Parcă pentru a ne abate gândurile de la ultimele tragedii produse în spitalul de urgenţă din Galaţi, el rememorează public momentele de suspans uman, făcându-ne părtaşi la victoria lui, atât de personală : „M-am luptat cu încăpăţânare şi, sfidând predicţiile pesimiste ale medicilor, am reuşit să supravieţuiesc primei bătălii.”
Amintirile te pot năpădi şi pe blogul altei brăilence „Ammelie”care postează un grupaj de fotografii superbe luându-şi, într-un mod cu totul inedit, la revedere de la ...vară
Marian Sabo vine şi el cu o poveste, „...de viaţă”, mai seacă ce-i drept, desprinsă din realitatea imediată – cum ar fi despre vizionarea unui film, demult aşteptat. Într-un final, concluzionează el, dacă nu reuşim să ne desprindem, măcar pentru puţin timp, de grijile zilnice, nu vom putea să ne bucurăm, cu adevărat, de viaţă.
Pe blogul AneiAyana, autoarea este preocupată, pe moment, de mesajele ascunse din versurile unor piese deja celebre şi ne face şi pe noi atenţi: „Ce sunt aceste mesaje: roadele imaginației sau semințe plantate în mintea omului? Ciudat joc de forțe. Cireașa de pe tort, sărmanul Obama zice de mai multe ori Yes, we can. Ascultat invers, ce iese? Thank you Satan. Am făcut proba cu propria voce și e adevărat!”
Şi Doina Popescu ne arată, prin intermediul ultimelor rânduri postate, că aparenţele înşeală şi, uneori, realitatea crudă poate să ne şocheze dacă nu suntem pregătiţi pentru ea. Cum v-ar suna ...”un preşedinte homosexual”?
Răzvan Cătălin Rinder readuce în atenţia publică trei iniţiale care au făcut şi, se pare că fac iar, carieră: P.C.R. „Aşa cum v-aţi dat seama deja, PCR nu vine de la Partidul Comunist Român ci de la împământenitul Pile-Cadouri-Relaţii”, spune el în ultimul material scris pe blogul său şi intitulat sugestiv „Generaţia PCR”
Şi mai aproape de timpurile actuale, jurnalistul pe „Cultură” de la Obiectiv Vocea Brăilei, Liviu G.Stan ne face atenţi periodic, la rândul lui, la „realităţi(le) politizate”. Încă odată, ne îndeamnă să luăm parte la rezistenţa prin cultură deschizând (şi) paginile Obiectivului Cultural, unde este publicat şi interviul luat criticului literar Radu Aldulescu, material publicistic realizat împreună cu colegul său, Cristian ROBU-CORCAN .
Pentru a fi în ton cu colegii ei, braileni, în ce priveşte spiritul şi cultura, dar revenind la activitatea jurnalistică propriuzisă, Armanda Filipine nu vrea să scape ocazia să mediatizeze un eveniment instituţional - „Consfătuirea națională a inspectorilor de arte”- ce va avea loc în această săptămână, la Brăila.
Iar Aura Costea, mult mai ancorată în fenomenul mediatic decât ceilalţi colegi ai ei, reacţionează făcând publice ameninţările unor politiceni locali:”tandemul Stancu-Simionescu a amenințat că taie cu flexul panourile publicitare ale publicației care îl critică”
